Gabriel Sandu↗

10 THINGS I LOST AT FESTIVALUL MAMAIA

PRODUCATOR: TEATRUL DE STAT CONSTANTA

Premiera: 23 septembrie 2023

Durata: 3h 10min, o pauză

Un tărâm al visului. Nostalgie după un trecut pe care nu l-am trăit. Sau pe care l-am uitat.

O curatoare de artă contemporană, fostă cântăreață în tinerețe, câștigă selecția pentru a reprezenta România la Bienala de Artă din Veneția, cu instalația ei performativă numită „10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia”. De-a lungul celor șase luni petrecute în Veneția, 10 performeri închiși în expoziție retrăiesc amintiri reale sau ficționale din istoria muzicii ușoare românești, petrecute (sau nu) la Mamaia, legate de vedete iconice, dar mai ales de destinele artistice mici, neîmplinite.

Turnee

Premii

Ramona Niculae – Premiul UNITER pentru cel mai bun debut

Ștefan Mihai – nominalizare UNITER pentru cel mai bun actor în rol secundar

credits photo Marius Tudose

Cronici

Elena Morar și Gabriel Sandu au creat la Teatrul de Stat Constanța un spectacol care are toate șansele să fie luat în considerare pentru cât mai multe festivaluri și, de ce nu, premii. Are un ritm extraordinar, iar ceea ce au reușit să creeze împreună cu actorii este dovada faptului că – simple is better. Textul scris de Gabriel Sandu are umor, emoție, melancolie, poezie, dramă, dar nu în ultimul rând, conține multe lucruri reale, respectiv informații pe care tu, ca spectator care nu știai nimic (să spunem că există și astfel de oameni) despre Festivalul Mamaia, reușește să-l facă să devină guilty pleasure-ul despre care va vrea să caute pe YouTube după spectacol pentru a i se confirma ce a fost real și ce a fost inventat.

Diana Parpalea – KRONIKOOL.ro

https://www.kronikool.ro/10-lucruri-pe-care-le-am-regasit-ca-spectator-la-teatrul-de-stat-constanta

10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia e un spectacol demențial. Curajul de a apropia două repere ale lumii artei performate, în sensul extrem de larg al termenului – Mamaia și Veneția – și de a le altoi texturile extrem de diferite iradiază într-un caleidoscop de teme (ratarea, pierderea, sacrificiul, dorința ca formă obsesională de identitate, și nu ca proces interior de a obține ceva etc.) pe care actorii le iau asupra lor dumnezeiește.

Mihai Ivașcu – Mezanin.ro

http://www.mezanin.ro/5-lucruri-pe-care-le-am-iubit-la-10-lucruri-pe-care-le-am-pierdut-la-festivalul-mamaia/

„De ceva timp, pe hărțile mele teatrale Constanța a devenit un reper important. După o perioadă destul de lungă de stagnare, Teatrul de la malul mării pare că și-a regăsit suflul, astfel încât, în ultimii ani, revine constant în centrul atenției. Și nu e vorba doar despre „hitul” anului trecut, afrimienele Seaside Stories, ci despre o prezență tot mai intensă și mai clar definită în arealul de interes al tuturor celor ce iubesc teatrul de calitate. Premiera de la început de noiembrie a Elenei Morar & Gabriel Sandu, Zece lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia, îmi reconfirmă trendul ascendent al unei instituții și al unei echipe tot mai vizibile. (…) Dincolo de actoria de foarte bună calitate, impresionează uimitoarea pregătire muzicală a celor mai mulți dintre actorii constănțeni, antrenați pentru 10 lucruri… de Inga Postolache (sound design-ul și adaptarea muzicală sunt asigurate de Alexandru Neș). Nu cunosc multe trupe din România care ar putea juca spectacolul de la Constanța. Partea de show, deși dominantă, nu transformă, însă, spectacolul într-unul prioritar muzical. Există un echilibru foarte atent condus între teatralitate și muzică, aceasta din urmă păstrată permanent ca un mijloc, nu ca un scop în sine. (…) E genul de spectacol în care fiecare spectator alege să rămână cu ce dorește; unii vor prefera, desigur, nostalgia și vor păstra în minte câteva zile la rând refrenul regăsit de la „De-ai fi tu salcie la mal…”. Alții, mai ales tinerii, vor rămâne poate cu vibe-ul excelentei scene disco. Pentru unii spectatori, tema condiției artistului se va dovedi suficient de importantă încât să mediteze la ea, la fel cum altora o foarte delicată temă a blocajului li se va părea esențială (blocajul în trecut, blocajul în anonimat, blocajul în celălalt și, totodată, ieșirile din aceste blocaje – la final, performerii „sechestrați” în instalația de la Veneția află că ușile au fost mereu deschise). Show-ul în sine la care, timp de aproape trei ore, au asistat, li se va părea memorabil multor spectatori”.

Călin Ciobotari – 7Iași.ro

https://www.7iasi.ro/show-si-ingandurari-via-festivalul-mamaia/?fbclid=IwAR0MpxvVX3LfvbEN4mRdEnOGtiG0NdJe4SwBdfmL8jNcRt7Pv78V4Dox0es

Principala calitate a acestui spectacol o reprezintă echilibrul dintre timpul ficțional și cel istoric. Reconfigurarea „mitului” succesului și reversul medaliei unui fenomen cu impact mediatic din trecutul recent: gloria interpreților premiați la Festivalul de la Mamaia, transformă parcursul anti-eroilor din spectacol într-o poveste de viață în care firele narative se împletesc consistent, coerent, cu umor și auto-ironie. Interpretarea actorilor conduși de cei doi regizori conține performanțe personale și un evident spirit de trupă bine închegată. Umanitatea profundă, emoția conținută, nu doar enunțată, efectul de lupă asupra sentimentelor nu tocmai confortabile și mixul elegant cu șlagărele ce pot declanșa o candoare nostalgică fac din acest spectacol un produs artistic cu o largă adresabilitate și un mesaj extra-scenic profund, general valabil.

Alina Epingeac