Merg la sală prima oară după o lună de pauză. Ambițios și convins, sala plasată într-un mall luciferic de aglomerat, ca să ajungi în incintă ești obligat să străbați foodcourtul cu burgeri, kfc, lume revărsată de pe planetele înghețatei și te-ai jurat că nu te mai atingi măcar o lună, pen’că ești dependent de înghețată și dacă te pornești pe mâncat, faci ca-n vacanță când ai spart 50 de euro pe gelaterii într-o zi.

În zona restaurantelor, un copil isteric c-o trotinetă aproape mă traversează cu ea, merge cu viteză, se oprește în furoul unei doamne de 60 de ani. Părinții vin din spate, zâmbitori, mândri.

Mă duc să iau o sticlă de apă, mă grăbesc, la fix începe clasa de forță, cu accentul meu, destul de prefăcut amabil, mă rog de doi cetățeni cu produse multe să mă lase să achit in fața lor, mă lasă, nu se strâmbă, nu vomită, noroc cu doamna casieră care a numărat timp de 2 minute restul de 3 lei și 25 de bani, a câte 5 bani și un ban. O rog să-mi dea doar cei 3 lei, că nu vreau măruntul.

Stă cu ei în mână, îi mai numără o dată, are un blank de 10 secunde imposibile, între noi Narnia, apoi trântește măruntul la grămadă în casă, îmi dă cei trei lei și-mi spune: “no, merci”.

La curs e ceva de 45 de minute pentru oameni cu inima tare. Janos, sau așa ceva, ne îndeamnă să tragem de o frânghie în toate părțile, triceps, biceps, flotări în aer, eu n-am mai făcut sport de o lună, îmi vine să râd, dar parcă și să plâng.

Sunt înconjurat de femei de 50 de ani, care se mișca infinit mai bine ca mine, eu și ceilalți 2 băeți, doi muscoloși cam depășiți de situație și ei, suntem o rușine pentru tagma masculină.

În pauzele de 10 secunde, în care ne scăldăm într-o băltoacă de transpirație, doamnele fac glume cu noi, destul de problematice, dacă ar fi să vorbim de corectitudine politică.

O doamna roșcată, fit toată, cu buzele tatuate, îmi mângâie cu o unghie fuxia brațul și mă întreabă de ce nu stau mai mult la soare, că m-ar prinde niște bronz extra. Apoi îmi face semn să trag mai tare și mimează o formă de biceps de culturist.

Mai sunt 15 minute, seria finală – “mergem spre epuizare” zice Janos – pur și simplu nu-mi mai simt corpul și mă trântesc pe jos. Janos urlă că lui “nu-i plac oamenii lenți”. Dacă aș putea aș râde, dar nu-s în stare să mă ridic de jos.

Îmi spun că nu pot să renunț, n-am făcut sport de o lună, trebuie, pulsul e razna, picioarele mi se taie, mă târăsc printre femeile de vârsta maica-mii și stau într-un colț.

Nu recunosc sala, sunt într-un mall din fuckin Ardeal, Janos urlă-n continuare împotriva lentorii, ce caut eu în viața mea, aș putea să mor și nimeni nu și-ar da seama.

Îmi dau seamă că e un atac de panică, nu-mi simt mâinile, mă trântesc pe spate și iau telefonul în palme. Încep să scriu, parcă îmi revin ușor-ușor.

Weekend-ul care vine voi merge la Summerwell. Îmi doresc să merg cu aceiași oameni cu care merg de patru ani, pentru că deși mă consider un anti-tradiționalist, reușesc să-mi creez tot felul de obiceiuri și, în final, tradiții.

Legat de asta cu tradițiile am ceva de zis și apoi mă întorc la festival. Una dintre chestiile care mă enervează cel mai tare este legată de astrologie și de ideea că niște oameni îți spun ție, în funcție de mișcarea unor planete (care nici măcar n-are loc așa cum pretind ei), cum ești, ce ți se va întâmpla și cu cine trebuie să te cuplezi.

De fapt, cel mai tare mă sufocă ideea de astrologie la nivel de interacțiune socială.

În momentul când cunosc pe cineva și a doua întrebare care mi se pune este „ce zodie ești”, simt c-aș putea la fel de bine să mă teleportez pe o planetă învecinată, c-ar fi același lucru, aș fi la fel de absent în conversație din momentul ăla.

Spre summerwell 2014. Eu, Alecsandra, Roxana și Andra

Experiența m-a învățat că dacă a doua întrebare este legată de horoscop, a treia replică e o concluzie.

„Ești fecioară? A, înseamnă că…” **insert aici toate clișeele.

Am văzut un documentar în care mai mulți oameni de pe stradă erau confruntați cu „horoscopul zilei respective” făcut de „cel mai reputat astrolog”. Erau întrebați dacă ziua lor a fost așa cum zice individul respectiv.

Erau enumerate o serie de banalități și activități generale, pe care le face mai toată lumea. 95 la sută din cei chestionați au susținut sus și tare că ziua lor a fost exact cum o descrisese „astrologul”. Cum altfel ar fi putut să fie, când singurele detalii oferite erau pliabile pe viață oricărui om înscris în câmpul muncii?

Povesteam exact chestiile astea la o cafea, unui amic care „crede și nu crede” în astrologie. Încercam să-l conving că ar trebui să fie ușor mai decis atunci când vine vorba de un domeniu atât de evident inflamat cu dezinformări.

Apoi, i-am spus și lui că weekend-ul ăsta mă duc la Summerwell, un festival la care merg de cinci ani și de patru în aceeași formulă de oameni. Oameni, pe care nu-i văd atât de des pe cât aș vrea, dar fără de care parcă nu concep cele două zile de weekend în Buftea.

Îmi manifestam îngrijorarea că gașcuța noastră nu va fi reunită, ca-n fiecare an, și că trebuie să-i conving puțin să păstrăm „formula” obișnuită. Apoi i-am înșirat o serie de concerte la care vreau neapărat să merg, în frunte cu cei Years and Years. Apoi i-am descris locul unde o să stau tolănit la concertele unde nu cunosc foarte bine artiștii și nu mă voi înghesui în fața scenei. Apoi unde o să mănânc, pentru că știu un bar unde nu e mereu coadă.

Amicul meu m-a privit sceptic. Apoi a râs și a zis:

„Faci planul cu o săptămână înainte, vrei să mergi cu exact aceeași oameni și să mănânci în același loc unde ȘTII TU SIGUR că e bun și fără coadă?”

„Da..” am zis cu jumătate de gură.

„Ești fecioară, nu?” a concluzionat el triumfător.

Mda.